(Evrei 6:4-6)

Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor  şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit. (Evrei 6:4-6)

Credinta

Unii oameni susţin că creştinismul biblic este o religie, alţii că este o credinţă, care este adevărul, poporul lui Dumnezeu are o religie, sau o credinţă? Ce spune Biblia?

Sfânta Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu, susţine ambele expresii că pot avea fie o contotaţie falsă sau greşită, fie o conotaţie bună şi pozitivă, cu alte cuvinte există credinţă adevărată dar şi credinţă falsă care nu este aprobată de Dumnezeu, care nu salvează (mântuie), şi există religie adevărată şi religie falsă, nu poate exista religie falsă dacă nu există şi religie adevărată, după cum nu poate exista o bancnotă falsă dacă nu există o bancnotă adevărată după care cineva să o falsifice prin copiere.

Să lăsm ca Biblia să vorbească:

Credinţă adevărată care salvează (mântuie):

Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”.

Faptele Apostolilor 16:30: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuittu şi casa ta.”

Credinţă falsă:

Iacov 2:19,20: „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred şi se înfioară! Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?”

Religia adevărată:

Iacov 1:27: „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume” (Biblia Corinilescu Revizuită GBV – 1990).

Religia falsă:

Iacov 1:26: „Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică”.

Acum după ce am văzut că Biblia vorbeşte de: credinţă adevărată, dar şi de o credinţă falsă, adică drăcească, zadarnică, o credinţă care nu salvează (mântuie), deoarece dracii (demonii) cred, ei au o credinţă dar ea nu-i scuteşte de judecata şi pedeapsa lui Dumnezeu, am văzut că Biblia vorbeşte şi de: „religia curată şi neîntinată”, adică de o religie adevărată, şi de o religie falsă, adică o religie zadarnică, care înşeală inima, aş dori să analizez o problemă despre religie şi credinţă.

O ramură de martori ai lui Iehova, desprinsă în anul 1962, numită: CREDINŢA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA [prescurtat:CAMI], susţine că religia vine de la Satan, termenul defineşte doar închinarea falsă, Astfel în cartea: „Adevarul va va face liberi”, se spune la pagina: 275, 276, la subtitlul: „Originea Religiei”: „Din nefericire, prima pereche de oameni nu s-a bucurat mult de acest aranjament, deoarece prin neascultare si cãlcarea cu voia a poruncilor Divine, s-au asociat rãsculãtorului Lucifer, ce deveni Diavolul înselãtor, care prin promisiuni înselãtoare a reusit sã devieze „inchinarea curatã“ Adevãratului Dumnezeu IEHOVA, la diferite forme de închinare deosebite (nepermise)! Astfel, închinarea la Dumnezeu prin adorarea astrilor ceresti, a zeilor si zeitelor închipuite, a idolilor, a chipurilor cioplite, cât si ritualurile si ceremoniile practicate cu ocazia adorãrii acestora, asociate cu speranta de viatã fericitã dupã moarte, în ceruri (conform promisiunii lui Lucifer „Si veti fi ca Dumnezeu“ - Gen. 3:5), au constituit bazele "religiei“ pe Pãmânt!” [sublinierile îmi aparţin].

Pentru a înţelege mai bine de ce CAMI, susţine că religia este ceva demonic, ceva ce se aplică doar în sens negativ, doar la închinarea falsă, să analizăm puţin istoria martorilor lui Iehova.

Un scurt istoric asupra miscării Martorii lui Iehova: Charles Taze Russell s-a născut la 16 februarie 1852 în Alleghenez, părinţii lui fiind prezbiterieni, Charles sa ataşat mai târziu de biserica Congregaţionalistă. În timp ce Russell era în căutarea adevărului, într-o seară din 1869, a luat contact cu adventiştii, astfel mai târziu în 1870, el împreună cu alţi cunoscuţi au format un grup de studiu Biblic. Grupul lui Russell iniţial s-au numit STUDENŢI ÎN BIBLIE, iar Russell a devenit primul preşedinte al Societăţii, care publica publicaţia: „Turnul de veghere al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos”. Preşedintele Russell, susţinea că gruparea condusă de el nu este o religie, mai târziu în 1931, studenţii în Biblie s-au autoproclamat sub conducerea celui de-al doilea preşedinte al Societăţii Turnului de Veghe: Martori ai lui Iehova [un studiu despre Isaia 43:10-12, vezi în broşura: „Creştinii sunt: martori ai lui Iehova, sau ai lui Isus?”.

Şi al doilea preşedinte susţinea că „religia este cursă şi o excrocherie”, fiind asociată cu orice închinare contrară Bibliei. Sub conducerea celui de-al treilea preşedinte al Societăţii Knorr Nathan, care a început în 1942, s-a înţeles în jurul anul 1950, când s-a terminat traducerea Noului Testament din greacă, că termenul religie se poate referi fie la închinarea adevărată fie la cea falsă.

În literatura Societăţii, a apărut învăţătura potrivit căreia: organizaţia Martorii lui Iehova este religia adevărată, însă martorii lui Iehova din ţările comuniste, care aveau o proastă legătură cu conducerea din Broklin şi cu martorii din ţările libere, în primă fază au interpretat că această nouă învăţătură, împreună cu învăţătura schimbată despre înaltele stăpâniri din Romani 13 în anul 1962, că sunt intervenţii ale securităţii în tipărirea Turnului de Veghere.

Ulterior s-a aflat pe căi sigure, că nu este nici o intervenţie a securităţii, ci conducerea Societăţii Turnul de Veghe a schimbat aceste interpretări.

Unii martori în special din ţările comuniste, nu au mai acceptat ‚noua lumină’, noua interpretare, rămânând la vechea interpretare conform căreia:religia este ceva demonic, ceva ce se aplică doar la închinarea falsă.

După căderea comunismului, această ramură a martorilor din ţările comuniste s-a auto intitulat: CREDINŢA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA, şi în România şi-au făcut o asociaţie care funcţionează separat de cultul religios: Martorii lui Iehova.

În România sunt în jur la vreo 8 grupări de Martori ai lui Iehova, menţionez pe cele mai importante: Studenţii în Biblie, ce s-a desprins de Societatea Turnul de Veghe, în 1917, după moartea lui Russell, şi sunt cu literatura până în 1916; Cultul religios: Martorii lui Iehova cu conducerea din Broklin, care este trunchiul principal de martori; asociaţia: Credinţa adevărată Martorii lui Iehova CAMI, asociaţia Martorii lui Iehova[prescurtat AMIR, cu literatura până în 1948, şi alte grupuri mici dizidente rupte din organizaţia martorilor.

CAMI explică schimbarea de interpretare astfel: „Aceastã Organizatie Religioasã „modernã“ a apãrut la începutul anilor ´60, a urmat panta “lepãdãrii de credintã”, anuntatã cu mult timp înainte în 2 Tes. 2:3, a cãzut victimã "lucrãrii de rãtãcire" din 2 Tes. 2:11, 12, au urât învãtãtura sãnãtoasã, elaboratã în conformitate cu principiile corecte ale Cuvântului Lui Dumnezeu - Biblia, si „gâdilindu-le urechile“ multele restrictii biblice, cu privire la comportamentul crestinesc (care a fost caracteristic din toate timpurile adevãratilor martori) - le-au lepãdat si si-au dat învãtãtori si învãtãturi dupã poftele lor (vezi 2 Tim. 4:3, 4)”. [sublinierea îmi aparţine].

Revenind la problema de bază, care este adevărul, se referă termenul religie, doar la o închinare falsă? Ce spune Biblia?  Are doctrina CAMI dreptate?

În primul rând, problema pe care o are CAMI, susţinând că organizaţia s-a apostaziat de la începutul anilor ’60, mai exact din 1962, este că termenul: „religie”, s-a înţeles mult mai devreme că poate avea şi un sens pozitiv, adică că se poate referi la închinarea adevărată.

De pildă, Rutherford scrie în „Turnul de Veghe”, nr 6 din 15 martie 1933: „Bunatatea Lui” la subtitlul „Organizatia tipica a lui Dumnezeu”,pagina 93, jos în dreapta: „Iehova a intemeiat intre Israeliti ADEVARATA RELIGIE SI ANUME SPRE BINELE LOR PROPRIU”. Iată că expresia religie, se aplică după cum recunoaşte Rutherford, la închinarea la Iehova, adusă de naţiunea Israel! [fără comentarii].

În anul 1950, când au fost publicate Scripturile greceşti creştine – Traducerea Lumii noi, notele de subsol din Fapte 26:5, Coloseni 2:18; Iacob 1:26,27, indicau faptul că termenul religie se poate aplica atât la închinarea adevărată, cât şi la cea falsă. Iar în Turnul de Veghe din 15 martie 1951, engleză, p.191, şi în cartea: „Ce a făcut religia pentru omenire”, p.8-10, susţineau acelaşi lucru: termenul religie se poate aplica atât la închinarea adevărată, cât şi la cea falsă.

Întrebare pentru CAMI, dacă Martorii lui Iehova puteau fi numiţi „religie” încă din 1950, pe baza explicaţilor sclavului fidel, dacă încă din anii ’50, Societatea aplică termenul de „religie” la închinarea adevărată, de ce CAMI foloseşte literatura din 1950-1962, literatura unei religii, dacă ea nu este religie?

A doua problemă, trebuie să precizăm ce însemnă cuvântul „religie”, Iată cum defineşte Enciclopedia Wikipedia cuvântul religie: „Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.”

În Dicţionarul Explicativ al limbii române din 1998, se defineşte cuvântul religie după cum urmează: „Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă...” [sublinierile îmi aparţin].

În Dicţionarul de sinonime (2002), religie: cult, crez; în Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002, religie:  „Credință în existența unei forțe supranaturale (care implică un ansam-blu de acte rituale) și adorarea ei”. ÎnDicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986, religie însemnă: „...confesiune; credință într-o divinitate. 2. (Fig.) Crez; cult”. Şi în Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000, se spune la cuvântul religie: „1. formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt”.

Iată cuvântul: religie însemnă potrivit dicţionarelor: credinţă, confesiune, cult, adorarea divinităţii, sistem de credinţă, etc. Astfel religia este conform acestor definiţii: credinţa în supranatural, în Dumnezeu, un sistem de dogme şi practici care îi face pe oameni să se unească în comunităţi unde aderă la acela sistem, la aceea confesiune sau credinţă. Privind la definţia cuvântului, chiar şi CAMI este o religie, deorece şi ei sunt o comunitate de oameni care au aderat la un set de învăţături şi prctici, au o confesiune sau o credinţă, adică un set de doctrine în care cred şi pe care le practică. Deci din start a pune expresia: „religie” într-un sens negativ este greşită, a spune că o grupare de credincioşi nu este religie, însemnă a schimba înţelesul cuvântului „religie” aşa cum îl redau dicţionarele, însemnă a nu mai vorbi româna gramaticală şi literală, ci a vorbi o limbă inventată deCREDINŢA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA.

A treia problemă, limba greacă în care a fost scris Noul Testament, există mai multe cuvinte ce exprimă ideea de religie, după cum urmează:„latreia” = adorare, închinare, serviciu divin (Romani 9:4); ,,proskyneo” = închinare, cinstire, omagiere, (Matei 28:17); ,,threskeia” = religie, formă de închinare, (Iacob 1:26,27); „deisidaimonia” = cult, religie, teamă de zei, superstiţie, reverenţă, pietate, (Fapte 25:19); ,,eusbeia” = evlavie, devoţiune sfântă, cucernicie (2Petru 1:7).

Poate te vei întreba: Apare în Biblie termenul religie, cu privire la închinarea adevărată? Răspunsul este DA! În Noul Testament, în Fapte 26:5, Iacov 1:27, apare cuvântul grecesc ,,threskeia” care însemnă „religie”, şi în ambele texte se referă la închinarea la Adevăratul Dumnezeu. Cercetaţi temenul în dicţionarele de limbă greacă şi vă veţi convinge singuri. Vă dau două exemple din cele mai renumite lucrări de referinţă, din Strong şi Thryer, în Strong, ,,threskeia” = religie, închinare; în Thryer, ,,threskeia” = închinare religioasă, în special cea exterioară ce constă în ceremonii, disciplină religioasă, închinare.

Chiar dacă termenul apare în sensul de închinare falsă, în Coloseni 2:18, unde se vorbeşte de: „închinare [threskeia: religie] la îngeri” , sau în Iacov 1:26, unde vorbeşte de o religie exterioară, dar care nu-l face pe om să-şi înfrâneze limba, şi astfel îşi înşeală inima, religia aceasta este zadarnică.

Însă în Fapte 26:5, este vorba de forma de închinarea adevărată, închinare iudaică ce se închina la Iehova, când vorbeşte de partida fariseilor ca făcând parte din religia iudaică. Acolo Pavel spune: „cea mai îngustă partidă a religiei noastre”. Adica partida fariseilor era cea mai strictă partidă (sectă) din iudaism, mai strictă ca celelalte partide: saducheii, irodienii, zeloţii, etc.

Iar în Iacov 1:27, este şi mai clar că credincioşii creştini, au „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl”, această religie, formă de închinare, nu este o organizaţie, sau un set de învăţături, ci este un mod de viaţă, căci în continuare versetul precizează: „să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume” (Biblia Corinilescu Revizuită GBV – 1990). Unii contestă traducerea BCR, mergând pe varianta: „forma de închinare” NW, sau „religiunea” (BC), „slujirea” (Nitzulescu), însă să nu uităm că în stabilirea unei doctrine primează textul ebraic şi grecesc al Bibliei nu traducerile.

Chiar CAMI recunoaşte sensul cuvântului ,,threskeia”, dar aruncă cu praf în ochi, după cum vom vedea în citatul de mai jos din cartea: „Adevarul va va face liberi”, Pag.75, 76: „...Cu toate acestea, religionistii vor arata spre Iacob 1:26,27 si vor zice: "Nu numesc aceste texte adorarea lui Dumnezeu religie?"...    Examinarea acestor texte descopera ca, cuvintul grecesc tradus "religie" este cuvintul "threskeia" si "religios" este "threskos". Cu toate acestea, aceste doua cuvinte nu au nici o legatura cu Tracii din vechea Grecie, care erau religionisti foarte superstitionisti si inchinatori la Diavol si prin urmare inventatori ai misterelor religioase. De fapt, "threskeia" se trage din cuvintul ebraic "darash", care inseamna "a cauta", adica "a cauta pe Dumnezeu", ca la 1 Cronici 28:9; 2 Cronici 15:2; 17:4; Psalm 9:10 etc. De aceea, Versiunea Siriana, care este o traducere in limba vorbita de Isus Christos, reda "threskos" si "threskeia" in mod corespunzator; si traducerea engleza a lui Murdock a Versiunii Siriene, reda Iacob 1:26,27 dupa cum urmeaza: "Si daca oare cineva cugeta ca se inchina lui Dumnezeu si nu-si infrineaza limba, ci il inseala inima, inchinarea sa este zadarnica. Pentru ca inchinarea care este curata si sfinta inaintea lui Dumnezeu, Tatal, este acesta: a vizita pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si a se pastra pe sine nepatat de lume". Versiunea lui Martin Luther a tradus "threskeia" cu "Gottesdienst" sau "serviciul lui Dumnezeu".

     La Coloseni 2:18, Versiunea Autorizata sau Regele Iacob traduce "threskeia" cu "inchinare", dar la Fapte 26:5 cu "religie", pe nedrept astfel, deoarece Pavel apostolul intrebuinta acolo "threskeia" spre a intelege "forma de inchinare". Este adevarat ca religia, astfel dupa cum era practicata de catre Fariseii din vechime printre Evrei, este o forma de inchinare, dar adorarea lui Dumnezeu in spirit si adevar nu este religie.Adevarata inchinare in spirit este de la Dumnezeu; religia este de la adversarul lui Dumnezeu, care planuieste sa se faca pe sine "asemenea Celui Prea Inalt". Cuvintul "religie" se trage din cuvintul latinesc "religio", cuvint care, chiar de la inceputul intrebuintarii lui, cu mult inainte de Christos, se aplica de catre paginii Latini din Italia, practicii lor de demonism sau religie.”

[sublinierile îmi aparţin]

Argumentele aduse în din cartea: „Adevarul va va face liberi”, sunt pur şi simplu copilăreşti, faptul că anumiţi traducători au tradus cu: închinare, serviciu, nu este o dovadă că în Biblie nu apare „religie”, argumentul nu constă într-o traducere; ci, în cuvântul care apare în textul original, că anumiţi traducători au dat anumite sensuri nu este o dovadă că expresia: „religie” nu există, o dată ce ei înşişi recunosc că „Examinarea acestor texte descopera ca, cuvintul grecesc tradus "religie" este cuvintul "threskeia" si "religios" este "threskos".”

De asemenea, faptul că grecii avea o religie înainte de Cristos, faptul că cuvântul religie se trage din latină, şi care este întrebuinţat înainte de Cristos, nu este o dovadă că termenul religie are doar un sens negativ, având în vedere că Luca şi Iacov doi scriitori biblici sub inspiraţia Spiritului Sfânt îl folosesc în sens pozitiv. Faptul că Luca şi Iacov îl folosesc pentru închinarea adevărată şi nu pentru închinarea demonică, indică că acest termen nu se aplică doar la păgânism la închinarea falsă.

                A patra problemă, chiar rădăcina de unde provine cuvântul „religie”, nu are automat un sens negativ, căci etimologia cuvântului este din latină, aşa cum recunoaşte şi CAMI, şi provine fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea în citire a unei cărţi sacre după Cicero), sau religio= „legătură”; aşa cum a propus Lactantius, unul dintre primii autori creştini, din latinescul: religare care înseamnă ,,a lega, a uni”, adică unii omenirea cu cu Dumnezeu.

Astfel ambele etimologii proiectează ‘religia’ ca fiind: ‘legătură între lumea oamenilor şi Dumnezeu’.

1) Legătura oamenilor cu Dumnezeu prin recitirea cărţii sacre, în cazul creştinilor a Bibliei, în cazul închinării false, a cărţilor aferente acelei religii (ex. Coranul).

2) Legătura dintre oameni şi Dumnezeu, prin rugăciune, printr-un Mijlocitor, în cazul creştini această legătură este Domnul Isus Cristos, în cazul închinării false, este fie Mahomed, Buda, sau anumite forme de meditaţie, închinare, etc.

În cazul religiei adevărate, adevărul conform căreia: Adam prin păcatul lui, a rupt legătura, relaţia cu Dumnezeu, însă în iubirea Lui, Dumnezeu a dat o lege pentru închinare, astfel ca oamenii să aibă religia adevărată (legătura adevărată cu Dumnezeu), şi astfel în primul rând, religia iudaică prin lege şi prin jertfele ce se aduceau, au reluat legătura cu Dumnezeu, religia creştină prin jertfa lui Isus Cristos, a unit omul păcătos din nou cu Dumnezeu. Pentru noi creştinii, legătura cu Dumnezeu Tatăl este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a spus în Ioan 14:6: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Dacă CAMI susţine că ei nu sunt religie, atunci însemnă că ei potrivit înţelesului cuvântului „religie”, nu au o legătură cu Dumnezeu, ei nu sunt uniţi cu Dumnezeu!?!

Potrivit argumentelor analizate, concepţia care susţine că religia este de la Diavolul, că are doar un sens de închinare falsă, că întreaga religia este contrară Bibliei este falsă. Atât Biblia susţine că închinarea adevărată poate fi numită „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl”, precum şi sensul etimologic, sensul din limba română dat de dicţionare, toate converg spre ideea că religia poate fi: fie falsă, fie adevărată, depinde de obicetul adorării şi închinării noastre, dacă închinarea noastră este în duh şi adevăr, atunci avem religia adevărată, dacă nu este după Cuvântul lui Dumnezeu, atunci este falsă.

Iubite cititor, ce se poate spune despre tine, ai tu religia adevărată, care nu este o unire cu Dumnezeu printr-o organizaţie, ci este o unire cu Dumnezeu printr-o personaă, prin Isus Cristos, El este Mijlocitorul nu doar pentru 144.000, de persoane, cum susţine Societatea Turnul de Veghe, ci pentru toţi, după cum precizează Biblia clar în 1Timotei 2:5,6: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care s-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită”.

De aceea iubite cititor, apropie-te de piatra scumpă şi preţioasă, lepădată de oameni, de Isus Cristos (1Petru 2:4), Dumnezeu Tatăl te-a chemat la părtăşia cu El, după cum se spune în 1Corinteni 1:9: „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru” (vezi şi 1Ioan 1:3). Ai ascultat tu de chemarea lui Dumnezeu, având o părtăşie personală şi intimă în rugăciune cu Isus Fiul lui Dumnezeu şi Domnul nostru? (Vezi şi Fapte 7:59; 9:14,21; Romani 10:9-12; 1Corinteni 1:2; 1Timotei 1:12; 2Petr 3:18; Apocalipsa 5:12). Cu Cel ce este Calea, Adevărul, Viaţa, Mijlocitorul, Marele Preot? Dacă nu, începe de acum părtăşia cu El, după cum spune şi Psalmistul: „Sărutaţi pe Fiul, ca să nu se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră” (Psalmul 2:12 BCR), şi onorează-l căci cine nu-l cinsteşte pe Fiul nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis, după cum Domnul Însuşi spune în Ioan 5:23: „pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis”. Crede în Isus Cristos şi vei fi mântuit şi vei avea viaţă veşnică (Ioan 3:16,36; Fapte 16:30,31) şi intrare liberă la Tatăl (Evrei 4:14-16), şi vei avea religia adevărată, adică unitatea şi legătura autentică cu Dumnezeu.

Numai Domnul răscumpără pe Israel.

Numai Domnul răscumpără pe Israel.
Isaia 43:1	Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.
Isaia 43:2	Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.
Isaia 43:3	Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba, în locul tău.
Isaia 43:4	De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.
Isaia 43:5	Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus.
Isaia 43:6	Voi zice miazănoaptei: „Dă încoace!”, şi miazăzilei: „Nu opri”, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului:
Isaia 43:7	pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” –;
Isaia 43:8	Scoate afară poporul cel orb, care totuşi are ochi, şi surzii, care totuşi au urechi.
Isaia 43:9	Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: „Adevărat!” –
Isaia 43:10	„Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, şi după Mine nu va fi.
Isaia 43:11	Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor!
Isaia 43:12	Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi: voi Îmi sunteţi martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu.
Isaia 43:13	Eu sunt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?;
Isaia 43:14	Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Din pricina voastră, trimit pe vrăjmaş împotriva Babilonului şi cobor pe toţi fugarii, chiar şi pe haldei, pe corăbiile cu care se făleau.
Isaia 43:15	Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.”
Isaia 43:16	Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice,
Isaia 43:17	care a scos care şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi şi stinşi ca un muc de lumânare:
Isaia 43:18	„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!
Isaia 43:19	Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustiu şi râuri, în locuri secetoase.
Isaia 43:20	Fiarele câmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentru că voi da ape în pustiu şi râuri, în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,
Isaia 43:21	poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele.”
Isaia 43:22	Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!
Isaia 43:23	Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot şi nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare pe care trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămâie.
Isaia 43:24	Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint şi nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale.
Isaia 43:25	Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Isaia 43:26	Adu-Mi aminte să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.
Isaia 43:27	Cel dintâi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.
Isaia 43:28	De aceea am socotit ca nişte pângăriţi pe căpeteniile Sfântului Locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocurii, pe Israel.

EXISTA DUMNEZEU! CE MINUNAT!

               EXISTA DUMNEZEU!


Nu, nu suntem un vis, o intamplare, 
un lut de Sine insusi framantat.
Cine'a zidit o Forta creatoare,
o'Ntelepciune fara de hotare?
EXISTA DUMNEZEU cu-adevarat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne'nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate,
si-o inima ce pt ceruri bate..
EXISTA DUMNEZEU cu-adevarat!

N-ar fi simtit in veci de veci taråna
surasul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapanul mana
sa umple-n noi de simtamamt fantana..
EXISTA DUMNEZEU cu-adevarat!

Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne'ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada,
sa stea in fata Lui pe baricada!
EXISTA DUMNEZEU cu-adevarat!

Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat,
dar o traim caci merita traita,
caci peste lumea asta marginita,
EXISTA DUMNEZEU cu-adevarat!

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat! Isus e-n noi lumina si iubire,
iar moartea e un zbor spre nemurire! 

EXISTA DUMNEZEU! CE MINUNAT! 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ADEVĂRAT !

Biblia este adevărată pentru că Dumnezeu afirmă acest lucru şi fiindcă este Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmul 119:89 spune: "Cuvântul Tău Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri." Psalmul 119:160 spune: "Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt vecinice." Isaia 40:8 spune: "Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ADEVĂRAT

---

1. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE DUMNEZEU AFIRMĂ ACEST LUCRU

Marcu	de 32 ori
Luca	de 40 ori
Ioan	de 30 ori
Faptele Apostolilor	de 40 ori
Romani	de 55 ori
1 Corinteni	de 15 ori
2 Corinteni	de 8 ori
Galateni	de 12 ori
Efeseni	de 5 ori
1 Timotei	de 1 ori
2 Timotei	de 1 ori
Evrei	de 35 ori	(16 cărţi din Vechiul Testament sunt citate de mai multe ori în această epistolă)
Iacov	de 4 ori
1 Petru	de 9 ori
2 Petru	de 2 ori
Iuda	de 1 ori

Anul înainte de naşterea lui Cristos	Locul din Scriptură	Faptul împlinit în viaţa Domnului Isus şi cartea din Noul Testament unde se evidenţiază aceasta
1898	Geneza 18:18	Născut din familia lui Avraam	Faptele Apostolilor 3:25
1898	Geneza 17:19	Născut din familia lui Isaac	Matei 1:2
1452	Numeri 24:17	Născut din familia lui Iacov	Luca 3:34
1689	Geneza 49:10	Născut din familia lui Iuda	Luca 3:33
710	Mica 5:2	Locul naşterii	Matei 2:1
538	Daniel 9:25	Timpul naşterii	Luca 2:1,2
742	Isaia 7:14	Născut dintr-o fecioară	Matei 1:18
487	Zaharia 11:12	Vândut pe 30 de arginţi	Matei 26:15
712	Isaia 53:12	Răstignit între tâlhari	Matei 27:38
1050	Psalm 109:4	S-a rugat pentru duşmani	Luca 23:34
1050	Psalm 34:20	Nici un os sfărâmat	Ioan 19:33,36
1050	Psalm 16:10	Înviat din morţi	Matei 28:9

Biblia este adevărată pentru că Dumnezeu afirmă acest lucru şi fiindcă este Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmul 119:89 spune: "Cuvântul Tău Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri." Psalmul 119:160 spune: "Temelia Cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt vecinice." Isaia 40:8 spune: "Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”.2. SFINTELE SCRIPTURI SINTADEVĂRATE DEOARECE DOMNUL ISUS A CREZUT ÎN ELE CA FIIND ADEVĂRATEDomnul Isus a cunoscut Scrierile Sfinte, care acum se numesc Vechiul Testament. Le-a iubit, le-a împlinit şi le-a numit Adevăr. Adevărul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu. În Luca 4:4-12, când a fost ispitit de diavolul, El a răspuns cu Scripturile. În Luca 4:16-21 se spune că Isus a citit Scripturile la Nazaret. Când S-a rugat, în Ioan 17:17b a spus: "Cuvântul Tău este adevărul." În Matei 24:35 spune "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.În Ioan 10:35 a spus: "Scriptura nu poate fi desfiinţată." Domnul Isus i-a învăţat pe oameni din Scripturi pentru că le-a crezut. Iată câteva din lucrurile scrise în Scripturi şi despre care Domnul Isus a vorbit:A. Dumnezeu a făcut pe om (Geneza 2:7; Matei 19:4)B. Căsătoria (Geneza 2:24; Matei 19:5)C. Rugul aprins (Exodul 3:4-6; Luca 20:37)D. Moise (Exodul 20:1-21; Deuteronom 25:5; Marcu 7:10;12:19-26)E. Sângele lui Abel (Geneza 4:8; Luca 11:51)F. Noe şi potopul (Geneza 6:5-7; Matei 24:37-39)G. Solomon şi împărăteasa din Seba (1 Împăraţi 10:1; Matei 12:42)H. Avraam, Isaac, Iacov (Exodul 3:6; Marcu 12:26)I. Lot, nevasta lui, şi nimicirea Sodomei (Geneza 19:1-29; Luca 17:28, 29, 32)J. Mana (pâine) din cer (Exodul 16:4-5; Ioan 6:31, 32, 49)K. Şarpele de aramă înălţat în pustie (Numeri 21:9; Ioan 3:14)L. Ilie şi foametea, femeia din Sarepta al cărei bărbat murise, Naaman vindecat de lepră (1 Împăraţi 17:1-9; 2 Împăraţi 5:1-14; Luca 4:25-27).M. Iona în pântecele peştelui (Iona 1:17; Matei 12:39-41; 16:4)Domnul Isus Şi-a început propovăduirea pe pământ prin cuvintele: "Este scris...” (Matei 4:4, 7, 10). El a spus: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii” (Luca 24:25).Isus a folosit în cuvântările Lui cuvinte din 22 cărţi ale Vechiului Testament. El le-a socotit ca fiind cuvinte ale lui Dumnezeu şi a spus că n-a venit să desfiinţeze Legea lui Moise sau ce s-a spus prin prooroci, ci dimpotrivă, să împlinească. "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile." Domnul Isus a socotit ca important chiar şi o literă din Cuvântul scris al lui Dumnezeu.3. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE SCRIITORII NOULUI TESTAMENT AU CREZUT CĂ ELE SUNT ADEVĂRATEÎn Evanghelia după Matei sunt vreo 55 de versete citate din Vechiul Testament, iar ceilalţi scriitori citează astfel:4. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE MULTE DIN LUCRURILE VESTITE MAI DINAINTE ÎN ELE (PROFEŢII), S-AU ÎMPLINITA. Lucruri care au fost vestite cu mult timp înainte şi s-au împlinit în timpul vieţii Domnului Isus.B. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre multe lucruri privind poporul Israel. Lucrurile acestea au fost vestite cu multă vreme înainte şi s-au împlinit.5. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DATORITĂ FELULUI SPECIAL ÎN CARE AU FOST SCRISEMulţi din scriitorii Bibliei nu s-au văzut niciodată unul cu altul. Unii au vorbit limbi diferite şi au trăit în ţări diferite. Unii au fost păstori, alţii regi, unul făcător de corturi, altul doctor sau perceptor. Cu toate aceste diferenţe de pregătire a celor ce au scris, fiecare parte a Bibliei se potriveşte una cu alta. Numai Atotputernicul Dumnezeu ar fi fost în stare să-i facă pe toţi să scrie în acelaşi sens o singură carte.6. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE SCHIMBĂ VIAŢA OAMENILORPrin nici o altă carte nu s-au realizat lucruri aşa de minunate cum s-au făcut prin Biblie. Ea arată singura cale de împăcare a omului cu Dumnezeu. Ea arată cum trebuie ca omul să se nască din nou. Puterea lui Dumnezeu se vede prin schimbarea vieţii la cei ce citesc şi ascultă de învăţăturile Bibliei. Ea arată cum poate veni omul la Dumnezeu. Cristos spune că El este calea, adevărul şi viaţa şi că nimeni nu poate ajunge la Tatăl decât prin El. (Ioan 14:6)7. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE ADEVĂRUL CUPRINS ÎN ELE NU SE SCHIMBĂ NICIODATĂCărţile scrise de oameni îşi pierd importanţa cu trecerea anilor. Biblia încă are înţeles şi adevăr pentru toţi care o citesc şi azi, aşa cum a avut pentru cei care au citit-o cu mulţi ani în urmă. Biblia este o carte a trecutului, prezentului şi viitorului.8. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE AU REZISTAT ŞI REZISTĂ ÎNCERCĂRILOR DE A FI DISTRUSEUnii oameni au încercat să distrugă Biblia, alţii au încercat să ardă toate bibliile. Odată cu aceasta, oameni ai lui Dumnezeu au fost torturaţi şi omorâţi pentru că au avut o biblie, dar cu cât mai mulţi au încercat, sau încearcă să distrugă Biblia, cu atât mai mult s-a răspândit, se răspândeşte şi tot mai mulţi o citesc şi o cred.

2. SFINTELE SCRIPTURI SINTADEVĂRATE DEOARECE DOMNUL ISUS A CREZUT ÎN ELE CA FIIND ADEVĂRATE
Domnul Isus a cunoscut Scrierile Sfinte, care acum se numesc Vechiul Testament. Le-a iubit, le-a împlinit şi le-a numit Adevăr. Adevărul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu. În Luca 4:4-12, când a fost ispitit de diavolul, El a răspuns cu Scripturile. În Luca 4:16-21 se spune că Isus a citit Scripturile la Nazaret. Când S-a rugat, în Ioan 17:17b a spus: "Cuvântul Tău este adevărul." În Matei 24:35 spune "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.
În Ioan 10:35 a spus: "Scriptura nu poate fi desfiinţată." Domnul Isus i-a învăţat pe oameni din Scripturi pentru că le-a crezut. Iată câteva din lucrurile scrise în Scripturi şi despre care Domnul Isus a vorbit:
A. Dumnezeu a făcut pe om (Geneza 2:7; Matei 19:4)
B. Căsătoria (Geneza 2:24; Matei 19:5)
C. Rugul aprins (Exodul 3:4-6; Luca 20:37)
D. Moise (Exodul 20:1-21; Deuteronom 25:5; Marcu 7:10;12:19-26)
E. Sângele lui Abel (Geneza 4:8; Luca 11:51)
F. Noe şi potopul (Geneza 6:5-7; Matei 24:37-39)
G. Solomon şi împărăteasa din Seba (1 Împăraţi 10:1; Matei 12:42)
H. Avraam, Isaac, Iacov (Exodul 3:6; Marcu 12:26)
I. Lot, nevasta lui, şi nimicirea Sodomei (Geneza 19:1-29; Luca 17:28, 29, 32)
J. Mana (pâine) din cer (Exodul 16:4-5; Ioan 6:31, 32, 49)
K. Şarpele de aramă înălţat în pustie (Numeri 21:9; Ioan 3:14)
L. Ilie şi foametea, femeia din Sarepta al cărei bărbat murise, Naaman vindecat de lepră (1 Împăraţi 17:1-9; 2 Împăraţi 5:1-14; Luca 4:25-27).
M. Iona în pântecele peştelui (Iona 1:17; Matei 12:39-41; 16:4)
Domnul Isus Şi-a început propovăduirea pe pământ prin cuvintele: "Este scris...” (Matei 4:4, 7, 10). El a spus: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii” (Luca 24:25).
Isus a folosit în cuvântările Lui cuvinte din 22 cărţi ale Vechiului Testament. El le-a socotit ca fiind cuvinte ale lui Dumnezeu şi a spus că n-a venit să desfiinţeze Legea lui Moise sau ce s-a spus prin prooroci, ci dimpotrivă, să împlinească. "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile." Domnul Isus a socotit ca important chiar şi o literă din Cuvântul scris al lui Dumnezeu.
3. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE SCRIITORII NOULUI TESTAMENT AU CREZUT CĂ ELE SUNT ADEVĂRATE
În Evanghelia 
după Matei sunt vreo 55 de versete citate din Vechiul Testament, iar ceilalţi scriitori citează astfel:
4. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE MULTE DIN LUCRURILE VESTITE MAI DINAINTE ÎN ELE (PROFEŢII), S-AU ÎMPLINIT
A. Lucruri care au fost vestite cu mult timp înainte şi s-au împlinit în timpul vieţii Domnului Isus.
B. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre multe lucruri privind poporul Israel. Lucrurile acestea au fost vestite cu multă vreme înainte şi s-au împlinit.
5. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DATORITĂ FELULUI SPECIAL ÎN CARE AU FOST SCRISE
Mulţi din scriitorii Bibliei nu s-au văzut niciodată unul cu altul. Unii au vorbit limbi diferite şi au trăit în ţări diferite. Unii au fost păstori, alţii regi, unul făcător de corturi, altul doctor sau perceptor. Cu toate aceste diferenţe de pregătire a celor ce au scris, fiecare parte a Bibliei se potriveşte una cu alta. Numai Atotputernicul Dumnezeu ar fi fost în stare să-i facă pe toţi să scrie în acelaşi sens o singură carte.
6. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE SCHIMBĂ VIAŢA OAMENILOR
Prin nici o altă carte nu s-au realizat lucruri aşa de minunate cum s-au făcut prin Biblie. Ea arată singura cale de împăcare a omului cu Dumnezeu. Ea arată cum trebuie ca omul să se nască din nou. Puterea lui Dumnezeu se vede prin schimbarea vieţii la cei ce citesc şi ascultă de învăţăturile Bibliei. Ea arată cum poate veni omul la Dumnezeu. Cristos spune că El este calea, adevărul şi viaţa şi că nimeni nu poate ajunge la Tatăl decât prin El. (Ioan 14:6)
7. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE ADEVĂRUL CUPRINS ÎN ELE NU SE SCHIMBĂ NICIODATĂ
Cărţile scrise de oameni îşi pierd importanţa cu trecerea anilor. Biblia încă are înţeles şi adevăr pentru toţi care o citesc şi azi, aşa cum a avut pentru cei care au citit-o cu mulţi ani în urmă. Biblia este o carte a trecutului, prezentului şi viitorului.
8. SFINTELE SCRIPTURI SUNT ADEVĂRATE DEOARECE AU REZISTAT ŞI REZISTĂ ÎNCERCĂRILOR DE A FI DISTRUSE
Unii oameni au încercat să distrugă Biblia, alţii au încercat să ardă toate bibliile. Odată cu aceasta, oameni ai lui Dumnezeu au fost torturaţi şi omorâţi pentru că au avut o biblie, dar cu cât mai mulţi au încercat, sau încearcă să distrugă Biblia, cu atât mai mult s-a răspândit, se răspândeşte şi tot mai mulţi o citesc şi o cred.