Unii oameni susţin că creştinismul biblic este o religie, alţii că este o credinţă, care este adevărul, poporul lui Dumnezeu are o religie, sau o credinţă? Ce spune Biblia?
Sfânta Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu, susţine ambele expresii că pot avea fie o contotaţie falsă sau greşită, fie o conotaţie bună şi pozitivă, cu alte cuvinte există credinţă adevărată dar şi credinţă falsă care nu este aprobată de Dumnezeu, care nu salvează (mântuie), şi există religie adevărată şi religie falsă, nu poate exista religie falsă dacă nu există şi religie adevărată, după cum nu poate exista o bancnotă falsă dacă nu există o bancnotă adevărată după care cineva să o falsifice prin copiere.
Să lăsm ca Biblia să vorbească:
Credinţă adevărată care salvează (mântuie):
Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”.
Faptele Apostolilor 16:30: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuittu şi casa ta.”
Credinţă falsă:
Iacov 2:19,20: „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred şi se înfioară! Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?”
Religia adevărată:
Iacov 1:27: „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume” (Biblia Corinilescu Revizuită GBV – 1990).
Religia falsă:
Iacov 1:26: „Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică”.
Acum după ce am văzut că Biblia vorbeşte de: credinţă adevărată, dar şi de o credinţă falsă, adică drăcească, zadarnică, o credinţă care nu salvează (mântuie), deoarece dracii (demonii) cred, ei au o credinţă dar ea nu-i scuteşte de judecata şi pedeapsa lui Dumnezeu, am văzut că Biblia vorbeşte şi de: „religia curată şi neîntinată”, adică de o religie adevărată, şi de o religie falsă, adică o religie zadarnică, care înşeală inima, aş dori să analizez o problemă despre religie şi credinţă.
O ramură de martori ai lui Iehova, desprinsă în anul 1962, numită: CREDINŢA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA [prescurtat:CAMI], susţine că religia vine de la Satan, termenul defineşte doar închinarea falsă, Astfel în cartea: „Adevarul va va face liberi”, se spune la pagina: 275, 276, la subtitlul: „Originea Religiei”: „Din nefericire, prima pereche de oameni nu s-a bucurat mult de acest aranjament, deoarece prin neascultare si cãlcarea cu voia a poruncilor Divine, s-au asociat rãsculãtorului Lucifer, ce deveni Diavolul înselãtor, care prin promisiuni înselãtoare a reusit sã devieze „inchinarea curatã“ Adevãratului Dumnezeu IEHOVA, la diferite forme de închinare deosebite (nepermise)! Astfel, închinarea la Dumnezeu prin adorarea astrilor ceresti, a zeilor si zeitelor închipuite, a idolilor, a chipurilor cioplite, cât si ritualurile si ceremoniile practicate cu ocazia adorãrii acestora, asociate cu speranta de viatã fericitã dupã moarte, în ceruri (conform promisiunii lui Lucifer „Si veti fi ca Dumnezeu“ - Gen. 3:5), au constituit bazele "religiei“ pe Pãmânt!” [sublinierile îmi aparţin].
Pentru a înţelege mai bine de ce CAMI, susţine că religia este ceva demonic, ceva ce se aplică doar în sens negativ, doar la închinarea falsă, să analizăm puţin istoria martorilor lui Iehova.
Un scurt istoric asupra miscării Martorii lui Iehova: Charles Taze Russell s-a născut la 16 februarie 1852 în Alleghenez, părinţii lui fiind prezbiterieni, Charles sa ataşat mai târziu de biserica Congregaţionalistă. În timp ce Russell era în căutarea adevărului, într-o seară din 1869, a luat contact cu adventiştii, astfel mai târziu în 1870, el împreună cu alţi cunoscuţi au format un grup de studiu Biblic. Grupul lui Russell iniţial s-au numit STUDENŢI ÎN BIBLIE, iar Russell a devenit primul preşedinte al Societăţii, care publica publicaţia: „Turnul de veghere al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos”. Preşedintele Russell, susţinea că gruparea condusă de el nu este o religie, mai târziu în 1931, studenţii în Biblie s-au autoproclamat sub conducerea celui de-al doilea preşedinte al Societăţii Turnului de Veghe: Martori ai lui Iehova [un studiu despre Isaia 43:10-12, vezi în broşura: „Creştinii sunt: martori ai lui Iehova, sau ai lui Isus?”.
Şi al doilea preşedinte susţinea că „religia este cursă şi o excrocherie”, fiind asociată cu orice închinare contrară Bibliei. Sub conducerea celui de-al treilea preşedinte al Societăţii Knorr Nathan, care a început în 1942, s-a înţeles în jurul anul 1950, când s-a terminat traducerea Noului Testament din greacă, că termenul religie se poate referi fie la închinarea adevărată fie la cea falsă.
În literatura Societăţii, a apărut învăţătura potrivit căreia: organizaţia Martorii lui Iehova este religia adevărată, însă martorii lui Iehova din ţările comuniste, care aveau o proastă legătură cu conducerea din Broklin şi cu martorii din ţările libere, în primă fază au interpretat că această nouă învăţătură, împreună cu învăţătura schimbată despre înaltele stăpâniri din Romani 13 în anul 1962, că sunt intervenţii ale securităţii în tipărirea Turnului de Veghere.
Ulterior s-a aflat pe căi sigure, că nu este nici o intervenţie a securităţii, ci conducerea Societăţii Turnul de Veghe a schimbat aceste interpretări.
Unii martori în special din ţările comuniste, nu au mai acceptat ‚noua lumină’, noua interpretare, rămânând la vechea interpretare conform căreia:religia este ceva demonic, ceva ce se aplică doar la închinarea falsă.
După căderea comunismului, această ramură a martorilor din ţările comuniste s-a auto intitulat: CREDINŢA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA, şi în România şi-au făcut o asociaţie care funcţionează separat de cultul religios: Martorii lui Iehova.
În România sunt în jur la vreo 8 grupări de Martori ai lui Iehova, menţionez pe cele mai importante: Studenţii în Biblie, ce s-a desprins de Societatea Turnul de Veghe, în 1917, după moartea lui Russell, şi sunt cu literatura până în 1916; Cultul religios: Martorii lui Iehova cu conducerea din Broklin, care este trunchiul principal de martori; asociaţia: Credinţa adevărată Martorii lui Iehova CAMI, asociaţia Martorii lui Iehova[prescurtat AMIR, cu literatura până în 1948, şi alte grupuri mici dizidente rupte din organizaţia martorilor.
CAMI explică schimbarea de interpretare astfel: „Aceastã Organizatie Religioasã „modernã“ a apãrut la începutul anilor ´60, a urmat panta “lepãdãrii de credintã”, anuntatã cu mult timp înainte în 2 Tes. 2:3, a cãzut victimã "lucrãrii de rãtãcire" din 2 Tes. 2:11, 12, au urât învãtãtura sãnãtoasã, elaboratã în conformitate cu principiile corecte ale Cuvântului Lui Dumnezeu - Biblia, si „gâdilindu-le urechile“ multele restrictii biblice, cu privire la comportamentul crestinesc (care a fost caracteristic din toate timpurile adevãratilor martori) - le-au lepãdat si si-au dat învãtãtori si învãtãturi dupã poftele lor (vezi 2 Tim. 4:3, 4)”. [sublinierea îmi aparţine].
Revenind la problema de bază, care este adevărul, se referă termenul religie, doar la o închinare falsă? Ce spune Biblia? Are doctrina CAMI dreptate?
În primul rând, problema pe care o are CAMI, susţinând că organizaţia s-a apostaziat de la începutul anilor ’60, mai exact din 1962, este că termenul: „religie”, s-a înţeles mult mai devreme că poate avea şi un sens pozitiv, adică că se poate referi la închinarea adevărată.
De pildă, Rutherford scrie în „Turnul de Veghe”, nr 6 din 15 martie 1933: „Bunatatea Lui” la subtitlul „Organizatia tipica a lui Dumnezeu”,pagina 93, jos în dreapta: „Iehova a intemeiat intre Israeliti ADEVARATA RELIGIE SI ANUME SPRE BINELE LOR PROPRIU”. Iată că expresia religie, se aplică după cum recunoaşte Rutherford, la închinarea la Iehova, adusă de naţiunea Israel! [fără comentarii].
În anul 1950, când au fost publicate Scripturile greceşti creştine – Traducerea Lumii noi, notele de subsol din Fapte 26:5, Coloseni 2:18; Iacob 1:26,27, indicau faptul că termenul religie se poate aplica atât la închinarea adevărată, cât şi la cea falsă. Iar în Turnul de Veghe din 15 martie 1951, engleză, p.191, şi în cartea: „Ce a făcut religia pentru omenire”, p.8-10, susţineau acelaşi lucru: termenul religie se poate aplica atât la închinarea adevărată, cât şi la cea falsă.
Întrebare pentru CAMI, dacă Martorii lui Iehova puteau fi numiţi „religie” încă din 1950, pe baza explicaţilor sclavului fidel, dacă încă din anii ’50, Societatea aplică termenul de „religie” la închinarea adevărată, de ce CAMI foloseşte literatura din 1950-1962, literatura unei religii, dacă ea nu este religie?
A doua problemă, trebuie să precizăm ce însemnă cuvântul „religie”, Iată cum defineşte Enciclopedia Wikipedia cuvântul religie: „Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.”
În Dicţionarul Explicativ al limbii române din 1998, se defineşte cuvântul religie după cum urmează: „Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă...” [sublinierile îmi aparţin].
În Dicţionarul de sinonime (2002), religie: cult, crez; în Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002, religie: „Credință în existența unei forțe supranaturale (care implică un ansam-blu de acte rituale) și adorarea ei”. ÎnDicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986, religie însemnă: „...confesiune; credință într-o divinitate. 2. (Fig.) Crez; cult”. Şi în Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000, se spune la cuvântul religie: „1. formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt”.
Iată cuvântul: religie însemnă potrivit dicţionarelor: credinţă, confesiune, cult, adorarea divinităţii, sistem de credinţă, etc. Astfel religia este conform acestor definiţii: credinţa în supranatural, în Dumnezeu, un sistem de dogme şi practici care îi face pe oameni să se unească în comunităţi unde aderă la acela sistem, la aceea confesiune sau credinţă. Privind la definţia cuvântului, chiar şi CAMI este o religie, deorece şi ei sunt o comunitate de oameni care au aderat la un set de învăţături şi prctici, au o confesiune sau o credinţă, adică un set de doctrine în care cred şi pe care le practică. Deci din start a pune expresia: „religie” într-un sens negativ este greşită, a spune că o grupare de credincioşi nu este religie, însemnă a schimba înţelesul cuvântului „religie” aşa cum îl redau dicţionarele, însemnă a nu mai vorbi româna gramaticală şi literală, ci a vorbi o limbă inventată deCREDINŢA ADEVĂRATĂ MARTORII LUI IEHOVA.
A treia problemă, limba greacă în care a fost scris Noul Testament, există mai multe cuvinte ce exprimă ideea de religie, după cum urmează:„latreia” = adorare, închinare, serviciu divin (Romani 9:4); ,,proskyneo” = închinare, cinstire, omagiere, (Matei 28:17); ,,threskeia” = religie, formă de închinare, (Iacob 1:26,27); „deisidaimonia” = cult, religie, teamă de zei, superstiţie, reverenţă, pietate, (Fapte 25:19); ,,eusbeia” = evlavie, devoţiune sfântă, cucernicie (2Petru 1:7).
Poate te vei întreba: Apare în Biblie termenul religie, cu privire la închinarea adevărată? Răspunsul este DA! În Noul Testament, în Fapte 26:5, Iacov 1:27, apare cuvântul grecesc ,,threskeia” care însemnă „religie”, şi în ambele texte se referă la închinarea la Adevăratul Dumnezeu. Cercetaţi temenul în dicţionarele de limbă greacă şi vă veţi convinge singuri. Vă dau două exemple din cele mai renumite lucrări de referinţă, din Strong şi Thryer, în Strong, ,,threskeia” = religie, închinare; în Thryer, ,,threskeia” = închinare religioasă, în special cea exterioară ce constă în ceremonii, disciplină religioasă, închinare.
Chiar dacă termenul apare în sensul de închinare falsă, în Coloseni 2:18, unde se vorbeşte de: „închinare [threskeia: religie] la îngeri” , sau în Iacov 1:26, unde vorbeşte de o religie exterioară, dar care nu-l face pe om să-şi înfrâneze limba, şi astfel îşi înşeală inima, religia aceasta este zadarnică.
Însă în Fapte 26:5, este vorba de forma de închinarea adevărată, închinare iudaică ce se închina la Iehova, când vorbeşte de partida fariseilor ca făcând parte din religia iudaică. Acolo Pavel spune: „cea mai îngustă partidă a religiei noastre”. Adica partida fariseilor era cea mai strictă partidă (sectă) din iudaism, mai strictă ca celelalte partide: saducheii, irodienii, zeloţii, etc.
Iar în Iacov 1:27, este şi mai clar că credincioşii creştini, au „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl”, această religie, formă de închinare, nu este o organizaţie, sau un set de învăţături, ci este un mod de viaţă, căci în continuare versetul precizează: „să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume” (Biblia Corinilescu Revizuită GBV – 1990). Unii contestă traducerea BCR, mergând pe varianta: „forma de închinare” NW, sau „religiunea” (BC), „slujirea” (Nitzulescu), însă să nu uităm că în stabilirea unei doctrine primează textul ebraic şi grecesc al Bibliei nu traducerile.
Chiar CAMI recunoaşte sensul cuvântului ,,threskeia”, dar aruncă cu praf în ochi, după cum vom vedea în citatul de mai jos din cartea: „Adevarul va va face liberi”, Pag.75, 76: „...Cu toate acestea, religionistii vor arata spre Iacob 1:26,27 si vor zice: "Nu numesc aceste texte adorarea lui Dumnezeu religie?"... Examinarea acestor texte descopera ca, cuvintul grecesc tradus "religie" este cuvintul "threskeia" si "religios" este "threskos". Cu toate acestea, aceste doua cuvinte nu au nici o legatura cu Tracii din vechea Grecie, care erau religionisti foarte superstitionisti si inchinatori la Diavol si prin urmare inventatori ai misterelor religioase. De fapt, "threskeia" se trage din cuvintul ebraic "darash", care inseamna "a cauta", adica "a cauta pe Dumnezeu", ca la 1 Cronici 28:9; 2 Cronici 15:2; 17:4; Psalm 9:10 etc. De aceea, Versiunea Siriana, care este o traducere in limba vorbita de Isus Christos, reda "threskos" si "threskeia" in mod corespunzator; si traducerea engleza a lui Murdock a Versiunii Siriene, reda Iacob 1:26,27 dupa cum urmeaza: "Si daca oare cineva cugeta ca se inchina lui Dumnezeu si nu-si infrineaza limba, ci il inseala inima, inchinarea sa este zadarnica. Pentru ca inchinarea care este curata si sfinta inaintea lui Dumnezeu, Tatal, este acesta: a vizita pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si a se pastra pe sine nepatat de lume". Versiunea lui Martin Luther a tradus "threskeia" cu "Gottesdienst" sau "serviciul lui Dumnezeu".
La Coloseni 2:18, Versiunea Autorizata sau Regele Iacob traduce "threskeia" cu "inchinare", dar la Fapte 26:5 cu "religie", pe nedrept astfel, deoarece Pavel apostolul intrebuinta acolo "threskeia" spre a intelege "forma de inchinare". Este adevarat ca religia, astfel dupa cum era practicata de catre Fariseii din vechime printre Evrei, este o forma de inchinare, dar adorarea lui Dumnezeu in spirit si adevar nu este religie.Adevarata inchinare in spirit este de la Dumnezeu; religia este de la adversarul lui Dumnezeu, care planuieste sa se faca pe sine "asemenea Celui Prea Inalt". Cuvintul "religie" se trage din cuvintul latinesc "religio", cuvint care, chiar de la inceputul intrebuintarii lui, cu mult inainte de Christos, se aplica de catre paginii Latini din Italia, practicii lor de demonism sau religie.”
[sublinierile îmi aparţin]
Argumentele aduse în din cartea: „Adevarul va va face liberi”, sunt pur şi simplu copilăreşti, faptul că anumiţi traducători au tradus cu: închinare, serviciu, nu este o dovadă că în Biblie nu apare „religie”, argumentul nu constă într-o traducere; ci, în cuvântul care apare în textul original, că anumiţi traducători au dat anumite sensuri nu este o dovadă că expresia: „religie” nu există, o dată ce ei înşişi recunosc că „Examinarea acestor texte descopera ca, cuvintul grecesc tradus "religie" este cuvintul "threskeia" si "religios" este "threskos".”
De asemenea, faptul că grecii avea o religie înainte de Cristos, faptul că cuvântul religie se trage din latină, şi care este întrebuinţat înainte de Cristos, nu este o dovadă că termenul religie are doar un sens negativ, având în vedere că Luca şi Iacov doi scriitori biblici sub inspiraţia Spiritului Sfânt îl folosesc în sens pozitiv. Faptul că Luca şi Iacov îl folosesc pentru închinarea adevărată şi nu pentru închinarea demonică, indică că acest termen nu se aplică doar la păgânism la închinarea falsă.
A patra problemă, chiar rădăcina de unde provine cuvântul „religie”, nu are automat un sens negativ, căci etimologia cuvântului este din latină, aşa cum recunoaşte şi CAMI, şi provine fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea în citire a unei cărţi sacre după Cicero), sau religio= „legătură”; aşa cum a propus Lactantius, unul dintre primii autori creştini, din latinescul: religare care înseamnă ,,a lega, a uni”, adică unii omenirea cu cu Dumnezeu.
Astfel ambele etimologii proiectează ‘religia’ ca fiind: ‘legătură între lumea oamenilor şi Dumnezeu’.
1) Legătura oamenilor cu Dumnezeu prin recitirea cărţii sacre, în cazul creştinilor a Bibliei, în cazul închinării false, a cărţilor aferente acelei religii (ex. Coranul).
2) Legătura dintre oameni şi Dumnezeu, prin rugăciune, printr-un Mijlocitor, în cazul creştini această legătură este Domnul Isus Cristos, în cazul închinării false, este fie Mahomed, Buda, sau anumite forme de meditaţie, închinare, etc.
În cazul religiei adevărate, adevărul conform căreia: Adam prin păcatul lui, a rupt legătura, relaţia cu Dumnezeu, însă în iubirea Lui, Dumnezeu a dat o lege pentru închinare, astfel ca oamenii să aibă religia adevărată (legătura adevărată cu Dumnezeu), şi astfel în primul rând, religia iudaică prin lege şi prin jertfele ce se aduceau, au reluat legătura cu Dumnezeu, religia creştină prin jertfa lui Isus Cristos, a unit omul păcătos din nou cu Dumnezeu. Pentru noi creştinii, legătura cu Dumnezeu Tatăl este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a spus în Ioan 14:6: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.
Dacă CAMI susţine că ei nu sunt religie, atunci însemnă că ei potrivit înţelesului cuvântului „religie”, nu au o legătură cu Dumnezeu, ei nu sunt uniţi cu Dumnezeu!?!
Potrivit argumentelor analizate, concepţia care susţine că religia este de la Diavolul, că are doar un sens de închinare falsă, că întreaga religia este contrară Bibliei este falsă. Atât Biblia susţine că închinarea adevărată poate fi numită „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl”, precum şi sensul etimologic, sensul din limba română dat de dicţionare, toate converg spre ideea că religia poate fi: fie falsă, fie adevărată, depinde de obicetul adorării şi închinării noastre, dacă închinarea noastră este în duh şi adevăr, atunci avem religia adevărată, dacă nu este după Cuvântul lui Dumnezeu, atunci este falsă.
Iubite cititor, ce se poate spune despre tine, ai tu religia adevărată, care nu este o unire cu Dumnezeu printr-o organizaţie, ci este o unire cu Dumnezeu printr-o personaă, prin Isus Cristos, El este Mijlocitorul nu doar pentru 144.000, de persoane, cum susţine Societatea Turnul de Veghe, ci pentru toţi, după cum precizează Biblia clar în 1Timotei 2:5,6: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care s-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu